Nu vreau.

Maine plec la munte.Departe de Bucuresti,departe de prietenii mei,departe de Sandu,departe de mine,departe de tot.O saptamana.Timp in care cred ca o sa innebunesc.Tot ce pot sa fac e sa plang si stiu sigur ca asta nu va ajuta oricum la nimic.Desigur,o sa ma credeti nebuna.Cum sa plangi pentru ca pleci la munte?Ei,uite ca se poate.Daca merg cu tot familionul la mune,eu imi doresc doar sa raman in Bucuresti.Imi doresc doar sa ma bucur de vacanta asta scurta care mi-a mai ramas.Imi doresc sa ma bucur de Sanducu,cat mi-a mai ramas.Imi doresc doar sa nu stau inconjurata de atatea parsoane si totusi sa ma simt singura in munti.Ma rog,e un post de rahat,la fel ca starea mea.Promit ca atunci cand ma intorc o sa fiu mai vesela... Pana atunci...:-j

Dar dati-mi marea inapoi!

"-Tu ai fost vreodata la mare?

 -Nu,dar am visat ca am fost." Numai ca visul s-a cam terminat de aseara,iar eu refuz sa ma trezesc,in speranta ca poate se intoarce.Poate ca o sa simt din nou nisipul sub talpi,poate o sa ma ude din nou un val,poate merg din nou in Tineretului,in White Horse cu o bere la 3 lei in mana,sau poate mananc o pizza La Stefan.Sau poate pur si simplu o sa ma aflu din nou in camera aia saracacioasa,cu Tiberiu la geam si miriapodul ala pe perete.Poate o sa fiu iar tinuta in brate,inecata de euforie,sau macar sa-mi fie sufletul mangaiat de privirea aia calda.Si totusi sunt inca acasa,singura,evit sa-mi desfac bagajele de teama ca o sa se piarda totul.De teama ca imi va mirosi geanta a mare si voi gasi nisip pe creme si costumul de baie.De teama ca voi realiza ca intr-adevar totul s-a terminat si o sa vad marea din nou abia peste un an.

Pana revin cu poze le multumesc din tot sufletul baietilor ca m-au facut sa rad mereu si lui Sanducu pentru ca m-a facut sa ma simt cu adevarat speciala.Va iubeste mama.>:D< :*

Frustrari.

Da copilasi,traim intr-o lume plina de frustrati,cu tot felul de frustrari.Indeferent daca acestea se nasc din complexe,din neajunsuri,din invidie sau pur si simplu din neputinta.Nu suntem niciodata multumiti indiferent ce si cat am avea,intotdeauna vrem mai mult.Si asta pentru ca nu toti oamenii sunt egali.Fiecare din noi are cate un model,ne dorim sa ajungem ca persoana respectiva,dar oricat am incerca nu reusim.E imposibil sa reusim vreodata,pentru ca nu exista 2 oameni la fel,pur si simplu identici in tot ceea ce fac.Si de aici apar frustrari,ganduri negative care ne ocupa mai tot timpul: eu de ce nu reusesc sa fac ca el? De ce nu suntem toti egali?De ce unii au si altii nu? De ce nu arat si eu ca si Catrinel Menghia?:(( Sau mi-am ales standarde prea inalte?

Unul doar al tau!

Desigur,nu este greu de ghicit cui ii este dedicat acest post,insa pun pariu ca nu stiti si de ce:D
Ei bine,trebuie sa va anunt ca am cel mai bun iubit din cati exista,perfectiunea intruchipata:).Mai exact azi am avut prima mea zi de munca si fara el sigur nu as fi facut fata asa de bine.Pe langa faptul ca m-a incurajat la fiecare pas,a avut grija sa nu cumva sa intarzii,m-a asteptat atunci cand am iesit  si m-a si dus acasa.:> :)).Si cand spun ca am uitat complet de oboseala cand s-a repezit sa ma ia in brate si am simtit ca iau aer cu adevarat doar dupa ce am ajuns langa el,credeti-ma ca nu mint.:) Multumesc puiu pentru tot ce ai facut pentru mine si promit ca voi fi si eu alaturi de tine mai ales atunci cand vai avea nevoie de mine.(Apropo,pe calea asta ii multumesc si lui Fane ca m-a adus acasa:D) Va iubeste mama.>:D<

O lume minunata in care veti gasi...numaaaaiii copii...

Azi in tramvai am vazut un lucru care m-a lasat rece total.In partea din fata a vagonului un cuplu cu un copilas care avea 3-4 anisori maxim.Sincer va spun,era o minune de fetita.Frumoasa foc,cu un ras care suna ca niste clopotei,nu te puteai abine sa nu razi la randul tau.Cu niste ochi mari si verzi sub privirea carora te inmuiai cu totul.Absolut adorabila.Problema era ca avea o mama care o trata cu indiferenta.Ma rog,se purta cu ea atat cat poate o femeie de la tara,aparent lipsita  de educatie.Iar tatal era problema majora.E adevarat,de la el a luat fetita intreaga infatisare,era bucatica rupta.Frumos tare,recfunosc.Numai ca tot de la el a luat si bataie.Palme zdravene la fundulet.Se intorcea inapoi la mamica ei care o lua in brate si o certa ca de ce nu este cuminte.Apoi,dupa ce se potolea din plans,alerga in bratele barbatului plina de chef de joaca.Si va spun si cum se juca animalul(ca altfel nu pot numi aceasta creatura)cu ea: o intorcea cu fundul in sus,ii ridica rochita si ii dadea palme la fund-din nou!-.Bietul copil nici nu stia daca trebuia sa rada sau sa planga.Si scena asta s-a repetat de cateva ori.Problema este ca sunt o multime de astfel de cazuri,cand copilasii nu sunt educati asa cum ar trebui si,pe langa asta,mananca bataie de la o varsta foarte frageda.Si traim cu speranta ca Romania va fi o tara mai buna...Cum sa fie,cand cele mai mari probleme se afla inca la temelie?Ma rog,in fond nu e vorba de politica,e vorba pur si simplu de mentalitatea oamenilor.Oameni care la randul lor nu au primit o educatie corespunzatoare,oameni care fac copii pe banda rulanta fara sa se gandeasca cum si cu ce ii vor creste.Nu pot sa cred ca unii nu pot intelege un lucru atat de simplu:un copil e cel mai frumos cadou pe care viata si Dumnezeu ti-l pot oferi(nu vorbim de mamici la 11-12 ani).E singura minune pe care o putem intalni la fiecare pas si habar nu avem cum sa ne bucuram de ea si sa o pretuim.Si ganditi-va: sunt atatia oameni sterili,oameni care nu pot avea copii,fie si din lipsa unei locuinte stabile.Si multi dintre cei care au nu pot observa cea mai mare realizare de care erau capabili.Pe cuvant,astia nu se pot numi parinti.Eu personal ii detest si va promit ca atunci cand voi fi mare ma voi chinui sa fiu macar o mamica buna,daca nu foarte buna.Promit ca nu imi voi bate copilul indiferent de situatie si promit ca o sa-l iubesc mai mult decat orice pe lumea asta.

Crisu nu e Crisu.

Declar oficial ca nu sunt acea Crisu care ma stiti voi.Sa stiti ca sunt o ipocrita.Desigur,toata lumea ma percepe in mod diferit,fiecare cu propriile pareri,la fel cum nici eu nu ma port la fel cu toti.Si,desigur,aveti dreptul sa va creati orice parere vreti despre mine.Nici nu ma intereseaza,si asta pentru ca exista o Crisu pentru fiecare.Si totusi,eu am ramas pe dinafara,eu nu am o Crisu a mea.Eu nici macar nu o cunosc.Eu nici macar nu-mi permit s-o critic sau sa o iubesc.O sa ma intrebati atunci cine e "Eu".Ei bine,nu stiu daca reprezinta sufletul sau mintea mea,corpul sau hormonii.Cert e ca o sa va pot spune ceva concret despre mine abia spre sfarsitul vietii,cred.Si nu pentru ca atunci as avea mai multa experienta,sau voi fi mai inteleapta.Pur si simplu nu vreau sa mi se termine viata fara sa nu ma cunosc.Pana atunci,am nevoie de timp.

Copil sau femeie?

Mai ieri erai o copila.Tocilara din randul de la geam.Mereu retrasa,mereu cuminte si supusa.Nu ieseai cu nimic in evidenta,nu atrageai atentia,colegii tai nici nu realizau cand erai prezenta si cand nu.Nu stiai nimic despre moda,despre iubire,sau despre lume.Trebuia doar sa-ti asculti parintii si sa iei note bune la scoala.

Azi esti cu totul alta.Fondul de ten,blush-ul,tusul,fardul,gloss-ul si oja de pe unghii nu lipsesc niciodata.Mai nou iti permiti sa porti fusta scurta si decoletu adanc,fiindca ai ce arata.Ai tai te lasa la petreceri,la mare cu prietenii,si din ce in ce mai des in cluburi.Vrei doar sa te distrezi,sa atragi atentia cu orice pret si chiar sa starnesti invidia in randul fetelor de seama ta.Iti faci prieteni de pe o zi pe alta,iar iubitul ti-l schimbi de trei ori pe zi.Stii ca poti sa ai orice baiat iti doresti.Nu-i poate rezista privirii tale sexy,provocatoare.Nu poate rezista cand sanii tai il privesc cu obraznicie si nici cand isi da seama ca te are pe tava,fara sa nu faca nimic in schimb.Iar tu speri ca el sa te faca sa te simti implinita,sa te faca sa te simti cu adevarat femeie."Din ce in ce mai femeie".Sau macar sa-ti satisfaca toate capriciile,sa te scoata in fiecare zi la mall si eventual sa-ti ofere  cadouri saptamanal.

Vine si primul tau salariu,apoi si al doilea.Te simti din ce in ce mai matura,ai impresia ca totul ti se cuvine,ca poti face fata oricarei provocari.Doar ai o experienta bogata in domenii din ce in ce mai vaste.;)

Dar cosurile apar indiferent cate creme ai folosi,fiindca inca esti la pubertate.Corpul tau prea crud nu poate rezista la  modificarile bruste,pe care i le impui in ultima vreme.Naivitatea cu care abordezi problemele pe care trebuie sa le rezolvi te tradeaza.Iti scot in evidenta copilaria pe care tu incerci s-o ascunzi atat de tare.Copilaria,care se micsoreaza pe zi ce trece,se chinuie sa-ti atraga atentia.Sa te intorci la ea,sa-i acorzi macar o clipa fiindca in curand va disparea si indiferent cat de tare vei vrea s-o recapeti nu ai sa mai poti.Daca ai sta mai bine sa te gandesti,ti-ai da seama ca ai luat-o pe un drum gresit,ca nu in modul asta ai vrea sa-ti inchei adolescenta,ca in realitate nu esti persoana pe care incerci s-oi reprezinti.Priveste cu mai multa atentie julitura din cot,pe care ai facut-o incercand sa te cateri in copac,dupa cirese.Ce spune?Inca esti copil,sau ai devenit femeie in adevaratul sens al cuvantului?